sâmbătă, 30 mai 2009
joi, 28 mai 2009
miercuri, 27 mai 2009
marți, 26 mai 2009
Căutați frumusețea sufletului
”Nu căuta la frumusețea chipului, ci la aceea a sufletului omului; nu lua în seamă haina (trupul este o haină vremelnică), ci vezi ce anume îmbracă ea; nu te lăsa sedus de o casă arătoasă, ci află mai întâi cine stă în ea și ce fel de om este. Altmiteri vei batjocori chipul lui Dumnezeu, îl vei înjosi pe Împărat, ploconindu-te în fața robului Său, nedându-I Împăratului nici cea mai mică parte din cinstea ce i se cuvine. Așijderea, nu sta să admiri cât de frumos e tipărită cartea, ci caută să-i descoperi spiritul; căci altminteri înjosești duhul și înați trupul, fiindcă litera tipărită e trupul, iar cuprinsul cărții, duhul. Nu te lăsa vrăjit de armonia sunetelor scoase de instrumente și de voci omenești, ci caută să descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Dacă acea muzică îți aduce în suflet o stare de liniște, de înțelepciune, de sfințenie, ascult-o, nutrește-ți sufletul cu ea. Iar dacă prin ea îți pătrund în suflet patimi, nu o mai asculta, ține-te deoparte de trupul și de spiritul acelei muzici” (Sf. Ioan de Kronstadt)
duminică, 24 mai 2009
vineri, 22 mai 2009
"Ia aminte de tine însuţi!"
"Fiecare animal are, prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinctul conservării fiinţei sale. De cercetezi temeinic totul, vei vedea că cele mai multe animale se feresc instictiv de tot ce la vatămă şi, iarăşi, printr-o pornire naturală, se îndreaptă să mănânce numai ce le este de folos. Nouă, însă, Dumnezeu, învăţătorul nostru, ne-a dat această mare poruncă: să facem cu ajutorul raţiunii ceea ce animalele fac instinctiv, pe acelea noi să le facem cu luare aminte şi cu o continuă supraveghere a gândurilor, ca să putem păzi cu stăşnicie darurile date nouă de Dumnezeu: să fugim de păcat, după cum animalele fug de ierburile otrăvitoare, să urmărim dreptatea, după cum ele caută iarba cea hrănitoare. "Ia aminte de tine însuţi", ca să poţi deosebi ce-i vătămător de ce-i mântuitor" (Sf. Vasile cel Mare)
joi, 21 mai 2009
Troparul si condacul Sfinților Împărați Constantin și Elena

"Chipul Crucii Tale pe cer vazandu-l si ca Pavel chemarea nu de la oameni luand, cel intre imparati Apostolul Tau, Doamne, imparateasca cetate in mainile Tale o a pus, pe care pazeste-o totdeauna in pace, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni."
"Constantin astazi, cu maica sa Elena, Crucea au aratat lemnul cel preacinstit, care este rusinea iudeilor si arma credinciosilor asupra celui potrivnic; ca pentru noi s-a aratat semn mare si in razboaie infricosator."
luni, 18 mai 2009
luni, 27 aprilie 2009
Despre pocăinţă (2)
"Arată, dar, doctorului rana ta ca să te poţi tămădui! Chiar de nu I-o vei fi arătat, El a cunoscut-o, dar voieşte de la tine să audă glasul tău. Şterge cu lacrimi rănile tale! Şi femeia din Evanghelie tot aşa a şters păcatul şi mirosul greu al păcatului ei, tot aşa şi-a spălat greşeala, atunci când a spălat cu lacrimi picioarele lui Iisus (Luca 7, 38)" (Sf. Ambrozie Cel Mare)
sâmbătă, 25 aprilie 2009
joi, 23 aprilie 2009
Troparul Sf. Mare Mucenic Gheorghe
luni, 20 aprilie 2009
vineri, 10 aprilie 2009
Păcatul îl mânie pe Dumnezeu
”Atunci când vă simțiți ispitit de păcat, gândiți-vă îndată că păcatul îl mânie pe Domnul, Care urăște fărădelegea. ”Că Tu ești Dumnezeu, Care nu voiești fărădelegea” (Psalmul 5, 4). Ca să înțelegeți mai bine aceasta, închipuiți-vă un tată drept, sever, care își iubește familia, care caută prin toate mijloacele să-și crească copii cinstiți și cu deprinderi alese și care dorește să le răsplătească buna purtare cu bogățiile sale cele mai mari, pregătite anume pentru ei cu imense strădanii, și care, cu toate acestea, își dă seama, cu o nemărginită amărăciune, că copiii nu răspund iubirii tatălui lor cu propria lor iubire, nu iau în seamă moștenirea pe care le-a pregătit-o tatăl cu atâta dragoste, trăiesc în desfrânare, se îndreaptă orbește spre pieire. Căci fiecare păcat înseamnă - luați aminte - moarte pentru suflet (Iacov 1,5), fiindcă ucide sufletul, ne face robi diavolului, ucigași de oameni și, cu cât stăruim mai mult în păcat, cu atât mai grea ne este întoarcerea la calea cea bună, cu atât mai sigură pieirea. Feriți-vă, din toată inima, de tot păcatul.” (Sf. Ioan de Kronstadt)
joi, 9 aprilie 2009
duminică, 5 aprilie 2009
Despre pocăinţă (1)
"Dacă înălţimea desăvârşită a faptelor bune este aceea care rîvneşte la sporirea celor mai mulţi, atunci dreapta măsură este poate cea mai frumoasă dintre toate, ca una ce nici pe cei pe care i-a osândit nu-i vatămă, ci adesea îi face vrednici de dezlegare. Încă ea singură a sporit Biserica câştigată cu Sângele Domnului (Fapte 20,28), ea este următoarea bunătăţii cereşti şi a obşteştii mântuiri. Ea călăuzeşte spre limanul mântuirii, pe cât poate ajunge la urechile oamenilor, fără ca gândul să dea înapoi şi sufletele să se spăimânteze".(Sf. Ambrozie cel Mare)
marți, 31 martie 2009
luni, 30 martie 2009
Despre dragostea de aproapele (1)
"Cel ce-şi iubeşte aproapele fără făţărnicie, acela este adevăratul ucenic al lui Hristos, precum El Însuşi mărturiseşte: "Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ai Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii" (In. 13, 35). Adevărat creştin este cel ce poartă fără făţărnicie numele lui Hristos, cel ce-şi iubeşte aproapele. O, ce mare vrednicie este a fi creştin adevărat!"
vineri, 27 martie 2009
joi, 26 martie 2009
Țelul vieții
”Țelul vieții nu este bunul trai pământesc, ci fericirea după moarte în viața cealaltă. Cine își duce crucea, acela merge pe calea sigură către fericire. Într-acolo să vă mutați dorința și nădejdea și spre dobândirea bunului trai de acolo să întreptați toate gândurile și grijile voastre...Țelul vieții noastre constă nu în a trăi fericiți pe pământ, ci, fie că suntem fericiți, fie că suntem nefericiți, și unii și alții să ne pregătim cu vrednicie pentru dobândirea fericirii celei veșnice în cealaltă viață...Țelul omului nu se află pe pământ, ci în viața cealaltă. Dacă ar fi pe pământ, noi nu am muri, dar de vreme ce murim, înseamnă că adevărata noastră viață nu este pe pământ. Viața pământească este numai pregătirea pentru viața cealaltă” (Sf. Teofan Zăvorâtul)
miercuri, 25 martie 2009
marți, 24 martie 2009
Despre răbdare (1)
"Viaţa omenească este plină, de la început şi până la sfârşit, de felurite nevoi: ne naştem plângând, trăim în necazuri şi în lacrimi, ne sfârşim viaţa cu suspinare şi cu temere. Şi chiar dacă mulţi trăiesc în bunăstare, aceasta este amestecată cu amărăciunea restriştii. Împotriva oricărui necaz avem o doctorie minunată: răbdarea" (Sf. Tihon din Zadonsk)
luni, 23 martie 2009
Despre smerenie (1)
”De câtă trufie este otrăvită inima omenească, fiecare poate vedea mai bine la ceilalți decât la sine însuși, căci mai lesne cunoaștem lipsurile aproapelui decât pe ale noastre, și ochii ni-i întoarcem mai lesne spre păcate străine decât spre ale noastre. Însă ceea ce vede omul la aproapele său are și el înăuntru...Rădăcina gândurilor nefolositoare este trufia vieții; dar cine va începe, prin harul lui Dumnezeu, să se îndepărteze de acest rău aducător de moarte, lepădând zidirea și căutându-L pe Ziditor, acela va fi întâmpinat de un alt rău, decât care nu este altul mai mare: trufia duhovnicească și cugetarea semeață a fariseului. Doctoria împotriva acestei boli atotpierzătoare ne-o arată Fiul lui Dumnezeu în smerenia Sa, poruncind să învățăm de la El: ”Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima””. (Sf. Tihon din Zadonsk)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




