"Nu există păcat mai mare decât mândria, care este o deplină lipsire de harul lui Dumnezeu: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har"(Iac 4, 6). Însă cel mândru nici pe sine nu se socoteşte păcătos, nici altora nu le îngăduie să-i scoată în evidenţă păcatele. El nu rabdă observaţiile. Într-atât la orbit mândria pentru păcatele lui. În noaptea întunecoasă noi nu vedem lucrurile care ne înconjoară, însă, în ciuda acestui fapt, ele se află în jurul nostru. Faptul că noi nu le vedem nu înseamnă că acestea nu există. Este îndeajuns să ne ciocnim de ele ca să ne convingem de existenţa lor. Tot astfel este şi în viaţa duhovnicească. Dacă noi nu ne vedem păcatele noastre, fie din pricina mândriei, fie din pricina grozavei împietriri în păcat, nu înseamnă că nu avem păcate. Când ne izbim de ele şi suferim din cauza lor, ne vom încredinţa că există, că sunt în noi, că ele creează un întuneric duhovnicesc în inimile noastre şi ne pricinuiesc toate durerile şi pătimirile" (Arhim. Serafim Alexiev, Vederea păcatelor noastre)
Se afișează postările cu eticheta Mândria. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mândria. Afișați toate postările
vineri, 4 iunie 2010
duminică, 2 mai 2010
Nu te mândri cu înţelepciunea
"Nu te mândri cu înţelepciunea. Nici cu a altuia, căci nu este a ta. Nici cu a ta proprie, căci de vreme ce te mândreşti cu ea însemnă că nu o ai în măsura trebuitoare. Nici o lampă de gaz nu arde până ce nu i se pune gaz. Toate lămpile se pot alimenta, dar lampa înţelepciunii niciodată." (Sf. Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine şi rău)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
.jpg)
