Despre smerenie (1)

”De câtă trufie este otrăvită inima omenească, fiecare poate vedea mai bine la ceilalți decât la sine însuși, căci mai lesne cunoaștem lipsurile aproapelui decât pe ale noastre, și ochii ni-i întoarcem mai lesne spre păcate străine decât spre ale noastre. Însă ceea ce vede omul la aproapele său are și el înăuntru...Rădăcina gândurilor nefolositoare este trufia vieții; dar cine va începe, prin harul lui Dumnezeu, să se îndepărteze de acest rău aducător de moarte, lepădând zidirea și căutându-L pe Ziditor, acela va fi întâmpinat de un alt rău, decât care nu este altul mai mare: trufia duhovnicească și cugetarea semeață a fariseului. Doctoria împotriva acestei boli atotpierzătoare ne-o arată Fiul lui Dumnezeu în smerenia Sa, poruncind să învățăm de la El: ”Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima””. (Sf. Tihon din Zadonsk)