Despre rugăciune (2)

"Începând rugăciunea, părăseşte-te pe tine însuţi, pe soţie, pe copii, ia-ţi rămas bun de la pământ, străbate cerurile, lasă la o parte toată făptura văzută şi cea nevăzută şi porneşte cu slavoslovia Aceluia care a făcut toate. Şi nu-I cere nici avere, nici putere pământească, nici sănătate trupească, fiindcă Domnul ştie ceea ce trebuie, ci cere-I numai Împărăţia lui Dumnezeu în tine". (Sf. Vasile cel Mare)

Despre invidie (2)

"Ce poate fi mai pierzător decât această boală? Este distrugerea vieţii, ruină a firii, vrăjmaşă a darurilor dumnezeieşti, împotrivire faţă de Dumnezeu. Cine l-a pornit pe demon, începătorul răutăţii, la război împotriva oamenilor? Oare nu invidia? Prin invidie demonul s-a arătat pe faţă luptător împotriva lui Dumnezeu; s-a mâniat pe Dumnezeu din pricina marilor lui daruri date de Dumnezeu omului; şi, pentru că nu a putut să se răzbune pe Dumnezeu, s-a răzbunat pe om. Şi Cain, cel dintâi ucenic al diavolului, s-a purtat la fel. Diavolul l-a învăţat şi invidia şi uciderea, surori una cu alta întru nelegiuire. Cain a văzut cinstea dată de Dumnezeu fratelui său şi s-a aprins de gelozie; a omorât pe cel cinstit de Dumnezeu, spre a lovi spre Cel ce l-a cinstit. Pentru că nu putea să lupte cu Dumnezeu, a schimbat lupta împotriva lui Dumnezeu în ucidere de frate. Fraţilor, să fugim de această patimă, deoarece ea ne învaţă să luptăm împotriva lui Dumnezeu, dă naştere la uciderea de oameni, produce tulburare în natură, nu ţine seamă de cele mai strânse legături de rudenie." (Sf. Vasile cel Mare)

Despre invidie (1)

"Bun este Dumnezeu şi dătător de bunătăţi celor vrednici; rău este diavolul şi făcător a tot felul de răutăţi. După cum lipsa de invidie este o urmare a bunătăţii, tot aşa invidia este o urmare a răutăţii diavolului. Să ne păzim fraţilor de patima invidiei, ca nu cumva să ajungem părtaşi faptelor celui potrivnic şi să fim osândiţi o dată cu el. Nu se naşte în sufletele oamenilor o patimă mai pierzătoare decât invidia; supără foarte puţin pe cei din jur, dar pricinuieşte în primul rând un rău personal celui stăpânit de această pornire nestăpânită. După cum rugina mănâncă fierul, tot aşa şi invidia roade sufletul invidiosului" (Sf. Vasile cel Mare).

"Ia aminte de tine însuţi!"

"Fiecare animal are, prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinctul conservării fiinţei sale. De cercetezi temeinic totul, vei vedea că cele mai multe animale se feresc instictiv de tot ce la vatămă şi, iarăşi, printr-o pornire naturală, se îndreaptă să mănânce numai ce le este de folos. Nouă, însă, Dumnezeu, învăţătorul nostru, ne-a dat această mare poruncă: să facem cu ajutorul raţiunii ceea ce animalele fac instinctiv, pe acelea noi să le facem cu luare aminte şi cu o continuă supraveghere a gândurilor, ca să putem păzi cu stăşnicie darurile date nouă de Dumnezeu: să fugim de păcat, după cum animalele fug de ierburile otrăvitoare, să urmărim dreptatea, după cum ele caută iarba cea hrănitoare. "Ia aminte de tine însuţi", ca să poţi deosebi ce-i vătămător de ce-i mântuitor" (Sf. Vasile cel Mare)