marți, 30 iunie 2009

Mănăstirea Cheia (Prahova) - foto 1



Despre răbdare (2)

"Răbdarea este virtutea care, în orice restrişte, necaz şi suferinţă s-ar întâmpla, se încredinţează voii lui Dumnezeu, voind mai degrabă a pătimi orice, decât a păcătui înaintea lui Dumnezeu. Răbdarea este virtutea care întăreşte inima în nevoinţa crucii, păzind-o de nemulţumire şi cârtire şi învăţănd-o să se încredinţeze întru toate voii lui Dumnezeu; nu este altceva decât credinţa însăşi, care se luptă împotriva iubirii de sine a trupului şi îl supune făcându-l să asculte de voia lui Dumnezeu." (Sf. Tihon din Zadonsk)

joi, 11 iunie 2009

Despre invidie (1)

"Bun este Dumnezeu şi dătător de bunătăţi celor vrednici; rău este diavolul şi făcător a tot felul de răutăţi. După cum lipsa de invidie este o urmare a bunătăţii, tot aşa invidia este o urmare a răutăţii diavolului. Să ne păzim fraţilor de patima invidiei, ca nu cumva să ajungem părtaşi faptelor celui potrivnic şi să fim osândiţi o dată cu el. Nu se naşte în sufletele oamenilor o patimă mai pierzătoare decât invidia; supără foarte puţin pe cei din jur, dar pricinuieşte în primul rând un rău personal celui stăpânit de această pornire nestăpânită. După cum rugina mănâncă fierul, tot aşa şi invidia roade sufletul invidiosului" (Sf. Vasile cel Mare).

marți, 26 mai 2009

Căutați frumusețea sufletului

”Nu căuta la frumusețea chipului, ci la aceea a sufletului omului; nu lua în seamă haina (trupul este o haină vremelnică), ci vezi ce anume îmbracă ea; nu te lăsa sedus de o casă arătoasă, ci află mai întâi cine stă în ea și ce fel de om este. Altmiteri vei batjocori chipul lui Dumnezeu, îl vei înjosi pe Împărat, ploconindu-te în fața robului Său, nedându-I Împăratului nici cea mai mică parte din cinstea ce i se cuvine. Așijderea, nu sta să admiri cât de frumos e tipărită cartea, ci caută să-i descoperi spiritul; căci altminteri înjosești duhul și înați trupul, fiindcă litera tipărită e trupul, iar cuprinsul cărții, duhul. Nu te lăsa vrăjit de armonia sunetelor scoase de instrumente și de voci omenești, ci caută să descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Dacă acea muzică îți aduce în suflet o stare de liniște, de înțelepciune, de sfințenie, ascult-o, nutrește-ți sufletul cu ea. Iar dacă prin ea îți pătrund în suflet patimi, nu o mai asculta, ține-te deoparte de trupul și de spiritul acelei muzici” (Sf. Ioan de Kronstadt)

vineri, 22 mai 2009

"Ia aminte de tine însuţi!"

"Fiecare animal are, prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinctul conservării fiinţei sale. De cercetezi temeinic totul, vei vedea că cele mai multe animale se feresc instictiv de tot ce la vatămă şi, iarăşi, printr-o pornire naturală, se îndreaptă să mănânce numai ce le este de folos. Nouă, însă, Dumnezeu, învăţătorul nostru, ne-a dat această mare poruncă: să facem cu ajutorul raţiunii ceea ce animalele fac instinctiv, pe acelea noi să le facem cu luare aminte şi cu o continuă supraveghere a gândurilor, ca să putem păzi cu stăşnicie darurile date nouă de Dumnezeu: să fugim de păcat, după cum animalele fug de ierburile otrăvitoare, să urmărim dreptatea, după cum ele caută iarba cea hrănitoare. "Ia aminte de tine însuţi", ca să poţi deosebi ce-i vătămător de ce-i mântuitor" (Sf. Vasile cel Mare)

joi, 21 mai 2009

Troparul si condacul Sfinților Împărați Constantin și Elena



"Chipul Crucii Tale pe cer vazandu-l si ca Pavel chemarea nu de la oameni luand, cel intre imparati Apostolul Tau, Doamne, imparateasca cetate in mainile Tale o a pus, pe care pazeste-o totdeauna in pace, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni."


"Constantin astazi, cu maica sa Elena, Crucea au aratat lemnul cel preacinstit, care este rusinea iudeilor si arma credinciosilor asupra celui potrivnic; ca pentru noi s-a aratat semn mare si in razboaie infricosator."

luni, 27 aprilie 2009

Despre pocăinţă (2)

"Arată, dar, doctorului rana ta ca să te poţi tămădui! Chiar de nu I-o vei fi arătat, El a cunoscut-o, dar voieşte de la tine să audă glasul tău. Şterge cu lacrimi rănile tale! Şi femeia din Evanghelie tot aşa a şters păcatul şi mirosul greu al păcatului ei, tot aşa şi-a spălat greşeala, atunci când a spălat cu lacrimi picioarele lui Iisus (Luca 7, 38)" (Sf. Ambrozie Cel Mare)

joi, 23 aprilie 2009

Troparul Sf. Mare Mucenic Gheorghe


“Ca un apărător al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”

vineri, 10 aprilie 2009

Păcatul îl mânie pe Dumnezeu

”Atunci când vă simțiți ispitit de păcat, gândiți-vă îndată că păcatul îl mânie pe Domnul, Care urăște fărădelegea. ”Că Tu ești Dumnezeu, Care nu voiești fărădelegea” (Psalmul 5, 4). Ca să înțelegeți mai bine aceasta, închipuiți-vă un tată drept, sever, care își iubește familia, care caută prin toate mijloacele să-și crească copii cinstiți și cu deprinderi alese și care dorește să le răsplătească buna purtare cu bogățiile sale cele mai mari, pregătite anume pentru ei cu imense strădanii, și care, cu toate acestea, își dă seama, cu o nemărginită amărăciune, că copiii nu răspund iubirii tatălui lor cu propria lor iubire, nu iau în seamă moștenirea pe care le-a pregătit-o tatăl cu atâta dragoste, trăiesc în desfrânare, se îndreaptă orbește spre pieire. Căci fiecare păcat înseamnă - luați aminte - moarte pentru suflet (Iacov 1,5), fiindcă ucide sufletul, ne face robi diavolului, ucigași de oameni și, cu cât stăruim mai mult în păcat, cu atât mai grea ne este întoarcerea la calea cea bună, cu atât mai sigură pieirea. Feriți-vă, din toată inima, de tot păcatul.” (Sf. Ioan de Kronstadt)

duminică, 5 aprilie 2009

Despre pocăinţă (1)

"Dacă înălţimea desăvârşită a faptelor bune este aceea care rîvneşte la sporirea celor mai mulţi, atunci dreapta măsură este poate cea mai frumoasă dintre toate, ca una ce nici pe cei pe care i-a osândit nu-i vatămă, ci adesea îi face vrednici de dezlegare. Încă ea singură a sporit Biserica câştigată cu Sângele Domnului (Fapte 20,28), ea este următoarea bunătăţii cereşti şi a obşteştii mântuiri. Ea călăuzeşte spre limanul mântuirii, pe cât poate ajunge la urechile oamenilor, fără ca gândul să dea înapoi şi sufletele să se spăimânteze".(Sf. Ambrozie cel Mare)

luni, 30 martie 2009

Despre dragostea de aproapele (1)

"Cel ce-şi iubeşte aproapele fără făţărnicie, acela este adevăratul ucenic al lui Hristos, precum El Însuşi mărturiseşte: "Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ai Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii" (In. 13, 35). Adevărat creştin este cel ce poartă fără făţărnicie numele lui Hristos, cel ce-şi iubeşte aproapele. O, ce mare vrednicie este a fi creştin adevărat!"