Omul raţional

"Oamenii se socotesc raţionali însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare sufletului; iar acestea le săvârşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească raţionali. Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi să-L placă; şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum să-i placă lui Dumnezeu, mulţumindu-i pentru o aşa de mare purtare de grijă şi pentru cârmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în viaţă. Pentru că este nepotrivit să mulţumim pentru sănătatea trupului, doctorilor, care ne dau leacuri amare şi neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulţumim pentru cele ce ni se întâmplă cum trebuie, spre folosul nostru şi după purtarea Lui de grijă. Căci în cunoştinţa şi credinţa cea către Dumnezeu stă mântuirea şi desăvârşirea sufletului." (Sf. Antonie cel Mare)

Simţurile sufleteşti şi trupeşti

Trebuie să se ştie că omul fiind îndoit, adică constând din suflet şi din trup, îndoite are şi simţurile şi virtuţile acestora. Şi cinci sunt ale sufletului şi cinci ale trupului. Simţurile sufleteşti, pe care întelepţii le numesc şi puteri, sunt acestea: mintea, cugetarea, părerea, închipuirea şi simţirea; iar cele trupeti: vederea, mirosul, auzul, gustul şi pipăitul. Din această pricină îndoite sunt şi virtuţile lor; îndoite şi păcatele. Încît e cu trebuinţă ca tot omul să ştie limpede câte sunt virtutile sufleteşti si câte cele trupeşti; şi care sunt, iarăşi, patimile sufleteşti şi care cele trupeşti. (Sf. Ioan Damaschin, "Cuvânt minunat şi de suflet folositor")

Rugăciunea adevărată

"Rugăciunea întotdeauna trebuie să fie înălţarea minţii şi a inimii către Dumnezeu. Când, înălţîndu-se către Dumnezeu, Îl preamărim, Îi mulţumim şi Îl rugăm să ne dăruiască bunuri duhovniceşti, cu conştiinţa şi cu sentimentul măreţiei Lui şi a binefacerilor Lui, şi a milostivirii Lui celei mari, atunci ne rugăm sau ne aflăm în stare de rugăciune. Dacă noi, rostind rugăciuni, nu facem numai să pronunţăm cuvinte, ci avem şi gânduri şi sentimente potrivite, tocmai aceea este rugăciunea adevărată." (Sf. Teofan Zăvorâtul, "Sfaturi Înţelepte")

Sfântul Evanghelist Luca pictând icoana Maicii Domnului

Acatist de mulţumire, slava lui Dumnezeu pentru toate

Acatist de multumire,slava lui dumnezeu pt. toate

Acatist de Multumire

Bucură-te înteleaptă fecioară, bucură-te porumbiţă cuvântătoare, bucură-te suflet îngeresc în trup fecioresc!

TROPARUL SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA



ACATISTUL CUVIOASEI MAICII NOASTRE PARASCHEVA


Marian Moise-Acatistul Cuvioasei Parascheva


ACATISTUL CUVIOASEI MAICII NOASTRE PARASCHEVA

Paraclisul Sf. Parascheva

Rugăciunea să vină din inimă!

"Îngrijiţi-vă ca, în timp ce vă rugaţi, rugăciunea să vină din inimă. Rugăciunea este suspinul inimii către Dumnezeu: dacă acesta nu există, nici rugăciunea nu există. Rugăciunea trebuie să se săvârşească cu măsură; nu trebuie să fie lungă, ci mai bine să săvârşiţi una scurtă cu toată atenţia şi simţirea" (Sf. Teofan Zăvorâtul, "Sfaturi înţelepte")

Cum ne putem mântui?

Bună mireasmă

"Tămâie Îţi aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."

Depre rugăciune (1)

”Rugăciunea este ivirea în inima noastră, unul după altul, a simțămintelor evlavioase către Dumnezeu - simțămintelor defăimării de sine, devotamentului, recunoștinței, slavoslovirii, iertării, căderii cu osărdie înainte Lui, frângerii inimii, supunerii față de voia dumnezeiască. Toată grija noastră trebuie să fie pentru aceea ca în vremea rostirii rugăciunii aceste simțăminte și cele asemenea lor să umple sufletul nostru, așa încât atunci când limba rostește rugăciuni sau urechea le ascultă, iar trupul bate metanii, inima să nu fie pustie, ci în ea să domnescă vreun simțământ care tinde spre Dumnezeu. Când aceste simțăminte există, ceea ce rostim este rugăciune; când nu există, nu este încă rugăciune” (Sf. Teofan Zăvorâtul, ”Știința rugăciunii”)

Răbdarea

”Un om oarecare și-a cumpărat o bardă de la un fierar, însă a dorit ca ea să lucească peste tot, asemenea unei lame. Fierarul s-a arătat gata să-i dea luciu, cu o condiție: clientul său să se învoiască să învărtă de roata tocilei. Omul a început să învârtă, iar fierarul apăsa cu toate puterile sale pe suprafața întinsă a bardei de pe tocilă. Aceasta făcea învârtirea foarte obositoare. Din timp în timp, clientul lăsa roata, ca să vadă până unde au ajuns cu lucrul. Dar, spre dezamăgirea sa, constata că înaintau foarte încet. În cele din urmă, sleit de puteri, s-a arătat dispus să-și ia barda așa cum era, fără să o mai facă strălucitoare.
- Mai repede! l-a îndemnat însă fierarul. Continuă să învârți! Puțin câte puțin, o vom face să strălucească. Căci acum e numai pete!”
- E adevărat - a admis cumpărătorul, însă chiar îmi place mai mult cu pete!
Și și-a luat barda și a plecat.
Astfel și mulți creștini, în zilele nostre, izbăvindu-se de greutățile virtuții răbdării, încetează să o mai exerseze și, fără sfială, mărturisesc că ”barda polizată cu pete le place mai mult”” (Arhim. Serafim Alexiev, ”Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul”)

Trândăvia (1)

”Trândăvia se manifestă atât trupește, cât și duhovnicește. Trândăvia trupească se manifestă prin a irosi această vreme de aur fără a face nimic, în plăceri deșarte, în băutură, jucând table ori cărți, ori în nesăvârșirea unei munci folositoare; iar trândăvia duhovniceasă constă în faptul de a pierde vremea noastră de pocăință cu săvârșirea diferitelor păcate. Dacă lenea trupească ne îndepărtează de unirea cu lucrurile bogăției materiale, lenea duhovnicească conduce de-a dreptul către îmbogățirea în vicii” (Arhimandrit Serafim Alexiev, ”Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul”)

Despre smerenie (2)

"Când prin Duhul Sfânt sufletul vede cât de blând şi smerit e Domnul, atunci se smereşte pe sine până la capăt. Şi această smerenie e cu totul deosebită şi nimeni nu o poate descrie. Dacă oamenii ar cunoaşte prin Duhul Sfânt ce fel de Domn avem, s-ar schimba cu toţii: bogaţii ar dispreţui bogăţiile lor, savanţii ştiinţa lor, ocârmuitorii slava şi puterea lor, şi toţi s-ar smeri şi ar trăi în mare pace şi iubire, şi mare bucurie ar fi pe pământ" (Cuviosul Siluan Athonitul, "Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei").

Dan Puric despre cine suntem (5)

Schimbarea la Faţă

Icoane cu Sf. Ioan Gură de Aur

Dați click aici pentru a vedea și descărca icoane cu Sfântul Ioan Gură de Aur: http://www.chrysostom.org/icons.html

Despre Preoție (1)

"Preoția se săvârșește pe pământ, dar are rânduiala cetelor cerești. Și pe foarte bună dreptate, că slujba aceasta n-a rânduit-o un om sau un înger sau un arhanghel sau altă putere creată de Dumnezeu, ci Însuși Mângâietorul. Sfântul Duh a rânduit ca preoții, încă de pe când sunt în trup, să aducă lui Dumnezeu aceeași slujbă pe care o aduc îngerii în ceruri. Pentru aceea preotul trebuie să fie atât de curat, ca și cum ar sta chiar în cer, printre puterile îngerești" (Sfântul Ioan Gură de Aur, "Despre Preoție")

Arhim. Ilie Cleopa - Despre sfârșitul lumii

Partea 1




Partea 2

Fugiți de păcat!

"Unirea cu Dumnezeu este ţelul de căpetenie al vieţii noastre, iar păcatul se opune acestuia, la modul absolut. De aceea, fugiţi de păcat ca de cel mai cumplit vrăjmaş, ca de cel ce ucide sufletul, pentru că o viaţă fără Dumnezeu înseamnă moarte. Să ne pătrundem de menirea noastră, să ţinem minte mereu că obştescul nostru stăpân ne cheamă să ne unim cu El" (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Mănăstirea Caraiman (Prahova) - foto 1

Dan Puric despre cine suntem (4)

Răspunsul ortodox la afirmaţia Vaticanului că există extratereştrii

"Pe la Vatican bantuie muulti extraterestrii ...

Motto: Daca ar fi existat, fiintele superioare extraterestre ar fi trebuit sa vina pe pamant sa ne invete pasnic mantuirea (dobandirea vietii vesnice) ca sa economisim si Jertfa dureroasa a Fiului lui Dumnezeu si jertfele noastre...

In ultima vreme, catolicii, saracii de ei, continuandu-si ratacirea de peste 1000 de ani, vor sa ”evanghelizeze” nu numai cele mai indepartate plaiuri ale lumii acesteia reale, ci si altele,cu mult mai indepartate, din irealitate. Adica au terminat treaba cu oamenii terestrii, acum isi dau cu presupusul despre extraterestrii, vrand chiar sa dialogheze cu ei si cheltuind imense sume de bani ca sa-i agate cumva de prin spatiu. Eu cred, insa, ca mai intai extraterestrii insisi au inceput sa dialogheze cu catolicii si sa-i invete, sa le inspire adica, mai la aratare, mai in ascuns, drumul catre lumea lor... Caci cu fiecare erezie, cu fiecare minciuna, cu fiecare inventie dogmatica si practica, catolici s-au adancit in explorarea lumii ireale si intunecate a extraterestrilor. Si uite-asa, catolicii s-au ratacit progresiv de la Calea Adevarului si a Vietii, au iesit din Biserica lui Hristos, au lepadat Duhul Adevarului, Duhul Lui Hristos, pentru a se umple de duhul minciunii, duhul diavolului si al extraterestrilor lui...
Dar, ca si evolutionismul care ar fi mai mult decat o ipoteza chiar si pentru ereticii catolici (deci moartea ar exista inaintea omului, si deci n-ar mai fi urmarea pacatului stramosesc), teoria existentei extraterestrilor reprezinta pentru toti cei fascinati de basme chiar si SF inca o pista falsa pe care-si pierd mintea si energia, dispretuind Dragostea sincera a lui Dumnezeu si Adevarul deplin descoperit de El pentru binele nostru vesnic. Promovarea oricaror conceptii din care lipsesc Iisus Hristos si continutul descoperirii Sale reale arata razvratirea omului fata de Dumnezeu, razvratire inceputa candva in rai cu Adam si Eva. Insa experienta razvratirii fata de Dumnezeu e mortala. Iar diavolul - tatal minciunii, incepatorul vicleniei si al hulei, urzitorul rautatilor si al fanteziilor - e cel dintai ucigas de oameni. Fenomenul uciderii spirituale treptate la care e supus omul prin nestiinta, lenevie, prostie, patimi degradante, idei strambe, conceptii gresite despre Dumnezeu, lume, om si mantuire, superstitii, ocultism, satanism declarat, e mai vizibil azi ca oricand. Iar framantarile legate de viata pe alte planete, de cum era lumea acum 15 miliarde de ani, de oameni rapiti de OZNuri (de ce ar trebui oamenii rapiti de fiinte superioare?), de echivalenta religiilor, de personificarea animalelor, a monstrilor si a robotilor si altele asemenea nu sunt decat false probleme (diversiuni) in care diavolul ne arunca spre a ne tulbura si a ne devia de la scopul vietii noastre: dobandirea vietii vesnice si experierea (trairea) indumnezeirii prin Iisus Hristos - Calea, Adevarul si Viata. Insa Jertfa lui Hristos a fost cel mai serios si mai dureros eveniment din istorie, incat nu-l putem ignora sau acoperi cu basme si plasmuiri ireale.
Cat despre Sfintii Ingeri care-L slujesc pe Iisus Hristos si care-i ajuta pe oameni spre mantuire, ei nu sunt nici extraterestrii, nici mediumi, nici alte aratari manifestate in plan material, ci sunt fiinte pur spirituale ascultatoare de Dumnezeu, trimise de Dumnezeu sa ne indrume pe calea mantuirii. Ei nu sunt la discretia noastra prin formule si practici de magie, asa, ca niste papusi care ne fac noua toate ifosele... Dar aplecarea omului contemporan spre "semne si minuni paranormale" si chiar spre idolatria fapturilor ireale extraterestre (ritualuri, filme, reviste, discutii) arata foarte clar ca suntem "in vremurile cele de apoi, [cand] unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor" (I Timotei 4, 1) si "nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor, si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme" (II Timotei 4, 3-4). Atentie mare, fratilor! Extraterestrii ca vietuitori pe alte planete nu exista. Exista insa demoni care, prin tot felul de invataturi si naluciri, ispitesc oamenii ca sa-i rupa de realitatea creata de Dumnezeu si sa-i arunce in iluzii de tot felul. Exista si oameni inselati (jurnalisti de scandal, scriitori, ”savanti”, cercuri oculte, trusturi media chiar) care incearca sa manipuleze lumea prin variate dezinformari. De aceea, omul trebuie sa-si scuture mintea de toate fumigenele diavolesti, de toate fantasmele si parerile gresite ale nestiintei si ale patimilor prin pocainta pentru a-L putea cunoaste (vedea) real pe Dumnezeu si lumea reala facuta de Dumnezeu si in care omul se poate mantui. Nimeni nu se mantuieste in afara lumii reale, ci in interiorul ei si al Bisericii – cea mai inalta realitate a acestei lumi in care e prezent Dumnezeu prin Duhul Sau Sfant si Iubitor! Dumnezeu nu ne-ar fi ascuns existenta altor fiinte inteligente care ar fi fost create de El si care L-ar fi preamarit in universul acesta imens. Dumnezeu nu are secrete, nici temeri fata de noi, pe care noi sa le iscodim printr-o atitudine curioasa si neincrezatoare...
Pentru a lamuri definitiv falsa problema a existentei altor fapturi inteligente in univers aducem marturia Domnului Hristos Insusi din Sfanta Evanghelie dupa Matei: ”Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mostenitii imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. [...] Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.” (Matei 25, 31-41). Deci Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca in Imparatia Sa vor fi Sfintii Ingerii si Sfintii cei bineplacuti lui Dumnezeu, iar in iadul vesnic vor fi diavolii si oamenii nepocaiti. Alti vietuitori, extraterestrii, nu apar deloc in planul lui Dumnezeu in vesnicie.
Daca Fiul si Cuvantul vesnic al lui Dumnezeu, Mantuitorul Hristos, ne-a lasat in Biserica Sa (Unica, Universala si Sfanta, Ortodoxa) Duhul Adevarului Care ne calauzeste la tot Adevarul si daca nici Adevarul - Hristos, nici Sfintii Apostoli, nici Sfintii Parinti nu au dezvoltat niciodata subiectul extraterestrilor, ba inca l-au combatut ca fiind o fabulatie nevrednica de atentie, inseamna ca trebuie respins orice demers iscoditor in lumea iluziilor dracesti de felul acesta.
Fratilor, timpul vietii noastre e prea scurt si prea valoros ca sa-l pierdem in cautari inutile, in explorarea a tot felul de fundaturi ideatice labirintice. Noi trebuie sa fructificam timpul impodobindu-l prin cunoasterea lui Dumnezeu, prin rugaciune, prin pocainta si iubire in Biserica Dreptmaritoare a lui Hristos. Doar purtandu-L astfel pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos in gandurile, in vietile si in faptele noastre, pregustam inca din aceasta viata terestra Viata vesnica dumnezeiasca si nadajduim a dobandi deplin bucuria si cunoasterea lui Dumnezeu si a lumii frumoase facute de El pentru oameni si conduse neincetat de El prin Hristos in Duhul Sfant. Pentru ca despre Iisus Hristos ca tinta a iubirii si a cunoasterii noastre ne indeamna Insusi Dumnezeu-Tatal prin cele mai cuprinzatoare cuvinte auzite vreodata de oameni: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L" (Matei 17, 5). Iar despre plinatatea si eternitatea unirii noastre cu Dumnezeu ne vorbeste Insusi Fiul cand I Se roaga Tatalui, marturisind ca "aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care Tu L-ai trimis" (Ioan 17, 3). In aceasta iubire, cunoastere si ascultare de Dumnezeu sa ramanem si noi in veci."

Egumenul Manastirii Antim – Pr. Mihail Stanciu (răspuns dat în luna mai a anului 2008)

Viaţa inimii este dragostea

"Viaţa inimii este dragostea, iar moarte a inimii sunt înrăirea şi vrăjmăşia împotriva fraţilor. Domnul pentru aceea ne ţine pe pământ, ca să ne pătrundem inimile noastre întru totul de dragostea către Dumnezeu şi către apropele. Aceasta aşteaptă El de la fiecare dintre noi. Acesta este scopul existenţei lumii" (Sf. Ioan de Kronstadt)

Dan Puric despre cine suntem (3)

Despre invidie (2)

"Ce poate fi mai pierzător decât această boală? Este distrugerea vieţii, ruină a firii, vrăjmaşă a darurilor dumnezeieşti, împotrivire faţă de Dumnezeu. Cine l-a pornit pe demon, începătorul răutăţii, la război împotriva oamenilor? Oare nu invidia? Prin invidie demonul s-a arătat pe faţă luptător împotriva lui Dumnezeu; s-a mâniat pe Dumnezeu din pricina marilor lui daruri date de Dumnezeu omului; şi, pentru că nu a putut să se răzbune pe Dumnezeu, s-a răzbunat pe om. Şi Cain, cel dintâi ucenic al diavolului, s-a purtat la fel. Diavolul l-a învăţat şi invidia şi uciderea, surori una cu alta întru nelegiuire. Cain a văzut cinstea dată de Dumnezeu fratelui său şi s-a aprins de gelozie; a omorât pe cel cinstit de Dumnezeu, spre a lovi spre Cel ce l-a cinstit. Pentru că nu putea să lupte cu Dumnezeu, a schimbat lupta împotriva lui Dumnezeu în ucidere de frate. Fraţilor, să fugim de această patimă, deoarece ea ne învaţă să luptăm împotriva lui Dumnezeu, dă naştere la uciderea de oameni, produce tulburare în natură, nu ţine seamă de cele mai strânse legături de rudenie." (Sf. Vasile cel Mare)

Troparul şi acatistul Sfântului Ştefan cel Mare

Apărător neînfricat al credintei si patriei străbune, mare ctitor de lăcasuri sfinte, Stefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi si din necazuri.



Acatistul îl puteţi descărca de aici: http://www.stefancelmare.info/acatist.php