Rânduiala şi semnificaţia Proscomidiei

Rânduiala 

Proscomidia:  

- este prima parte a Sfintei Liturghii

- este rânduiala pregătirii şi a binecuvântării Cinstitelor Daruri.

La mănăstiri şi catedrale episcopale proscomidia se săvârşeşte în timpul Ceasurilor I, III, şi VI, care se citesc între Utrenie şi Liturghie.

La bisericile de enorie proscomidia se face în timpul Utreniei.

Proscomidia se sevârşeşte toată în sfântul altar, (în partea de nord-vest a acestuia, la proscomidiar) şi e săvârşită în întregime de preot.

                       

PĂRŢILE PRINCIPALE ALE PROSCOMIDIEI

a)      Ritualul pregătirii liturghisitorilor

                                                                                      i.      Închinarea şi sărutarea icoanelor

                                                                                    ii.      Îmbrăcarea veşmintelor

                                                                                  iii.      Spălarea mâinilor

                               b)    Binecuvântarea (precedată de metanii şi troparul „Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii...”)

c)      Ritualul scoaterii (pregătirii) Agneţului – din prima prescură

d)     Ritualul pregătirii potirului (se pune vin şi apă cel mult ¼, face semnul binecuvântării deasupra potirului şi-l acoperă cu un acoperământ mic)

e)      Ritualul scoaterii şi aşezării miridelor

a.       Mirida Născătoarei de Dumnezeu (Panaghia, Bogorodicina) – din a doua prescură

b.      Miridele sfinţilor (cele 9 cete) – din a treia prescură

                                                                                      i.      Sfântul Ioan Proorocul

                                                                                    ii.      Ceilalţi Sfinţi Prooroci

                                                                                  iii.      Sfinţii Apostoli

                                                                                  iv.      Sfinţii Ierarhi

                                                                                    v.      Sfinţii Mucenici şi Muceniţe

                                                                                  vi.      Sfinţii mari pustnici

                                                                                vii.      Sfinţii fără de arginţi

                                                                              viii.      Sfinţii Ioachim şi Ana, sfântul zilei şi toţi sfinţii

                                                                                  ix.      Sfântul autor al Liturghiei pe care o săvârşim

c.       Miridele pentru vii (începând cu cele 3 miride speciale) – din a patra prescură

                                                                                      i.      Pentru episcopul locului (prima miridă specială)

                                                                                    ii.      Pentru conducătorii statului (a doua miridă specială)                

                                                                                  iii.      Pentru ctitori (a treia miridă specială)

                                                                                  iv.      Pentru vii

                                                                                    v.      Pentru sine

                                                                                  vi.      Pentru cererea specială, dacă este 

d.      Miridele pentru morţi – din a patra prescură

e.    Mirida pentru sine (şi, dacă e cazul, miridele speciale pentru trebuinţele diferite)         

f)       Acoperirea Darurilor (acoperământul discului, acoperământul potirului, acoperământul cel mare (Aerul), cu care acoperă şi discul şi potirul)

g)      Tămâierea (cădirea) şi Rugăciunea pentru binecuvântarea Darurilor (Rugăciunea Proscomidiei)

h)      Apolisul şi cădirea finală (a Darurilor, a Sfintei Mese şi a întregului altar, cu rostirea troparului „În mormânt cu trupul...”)

 Putem scoate miride atât timp cât Darurile sunt la Proscomidiar, adică până la Heruvic

Pomelnicele sosite după ieşirea cu Darurile se pomenesc la proscomidiar în timpul Axionului, dar fără să mai scoată miride.

Pomelnicele primite după Axion se vor pomeni la Liturghia următoare.

Semnificaţia:

De ce se foloseşte pâine şi vin?

-          Însuşi Mântuitorul, la Cina cea de taină, când a întemeiat Sf. Euharistie a folosit vin şi pâine

-          Pâinea este simbolul trupului omenesc

-          Sângele este simbolul sângelui

-          Pâinea şi vinul sunt obţinute prin truda şi sudoarea omului, ceea ce le dă o valoare deosebită ca materie de jertfă

-          Pâinea, făcută din boabe de grâu strânse laolaltă şi vinul rezultat din zdrobirea, în acelaşi teasc, a ciorchinilor de struguri simbolizează unitatea spirituală care îi leagă între ei pe membrii Bisericii, ei devenind un singur trup: Trupul tainic al Domului, adică Biserica

-          Apa astâmpără setea şi ajută la curăţenia corporală a omului şi simbolizează pe credincioşii laici, iar amestecarea ei cu vinul înseamnă încorporarea acestora la Hristos.

De ce se foloseşte pâine dospită?

-          O astfel de pâine a folosit Mântuitorul în Joia Mare

-          Pâinea dopită simbolizează mai bine sufletul desăvârşit şi întruparea desăvârşită a Domnului, fiind făcută din 3 elemente:

o   Făina cu aluat – sufletul

o   Apa – botezul

o   Sarea – gândul şi învăţătura Cuvântului

-          Ca să ne deosebim de evrei, care-şi fac Paştile cu azimă

-          În jertfa lui Melchisedec s-a adus tot pâine dospită

Pâine se aduce sub formă de prescuri: rotunde, cu 3, 4 sau 5 cornuri.

                        Spălarea mâinilor preotului simbolizează curăţia trupească şi sufletească a liturghisitorului 

      (Pr. Ene Branişte, Liturgica Specială)