miercuri, 26 mai 2010

Avva Macarie Egipteanul

Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand: cand eram mai tanar si sedeam la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in sat. Si nevrand sa primesc, am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean cucernic si lua rucodelia mea si-mi slujea mie. Apoi s-a intamplat din ispita diavoleasca de a cazut in pacat o fata si luand in pantece, era intrebata cine este cel ce a facut aceasta. Iar ea zicea: pustnicul! Iar ei iesind, m-au prins in sat si au spanzurat de grumajii mei oale afumate si urechi de vase si m-au purtat in vileag prin sat pe ulita, batandu-ma si zicand: acest calugar a stricat pe fata noastra, luati-l, luati-l! Si m-au batut incat putin de n-am murit. Si venind unul din batrani, a zis: pana cand bateti pe acest calugar strain. Iar cel ce-mi slujea, urma dupa mine rusinandu-se, caci era ocarandu-l pe el foarte si zicand: iata sihastrul pe care tu il marturiseai, ce a facut! Si au zis parintii ei: nu-l slobozim pana ce nu va da chezasie ca o va hrani pe dansa. Si am zis slujitorului meu si m-a luat in chezasie. Si mergand la chilia mea, am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i: vinde-le si le da femeii mele sa manance! Si ziceam in gandul meu: Macarie, iata ti-ai gasit tie femeie. Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti. Si lucram ziua si noaptea si ii trimeteam ei. Si cand a venit vremea ticaloasa sa nasca, a petrecut multe zile chinuindu-se si nu nastea. Si i-au zis ei: ce este aceasta? Iar ea a zis: eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si mintind l-am invinuit. El nu este vinovat, ci cutare tanar. Si venind cel ce imi slujea bucurandu-se, zicea ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit zicand ca nu are vina pustnicul, ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va sa vina aici cu slava si sa se pocaiasca inaintea ta.
Iar eu auzind acestea, ca sa nu ma supere oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul pricinei pentru care am venit aici.

joi, 6 mai 2010

Rânduiala Sfântului Botez

Slujba botezului este alcătuită din 2 părţi:
a)      Partea premergătoare (introductivă) a catehumenului
b)      Botezul propriu-zis şi mirungerea
a)      Preotul, cu epitrahil:
                                                                          i.      citeşte rugăciunea de primire în rândul catehumenilor
                                                                        ii.      citeşte cele 4 rugăciuni de exorcizare
-          2 spre apus
-          2 spre răsărit
                                                                      iii.      Unirea cu Hristos şi mărturisirea credinţei
                                                                      iv.      Rugăciunea de primire a candidatului la botez
b)      Rânduiala botezului propriu-zis şi a Mirungerii are etapele:
                                                                          i.      Cădirea împrejurul cristelniţei şi a mesei
                                                                        ii.      Binecuvântarea de început
                                                                      iii.      Sfinţirea apei de botez
                                                                      iv.      Binecuvântarea untdelemnului bucuriei şi ungerea pruncului cu el (ungerea prebaptismală)
                                                                        v.      Afundarea în apă – partea principală a slujbei botezului
                                                                      vi.      Ungerea cu Sf. Mir
                                                                    vii.      Ritualul înconjurării mesei şi a cristelniţei
                                                                  viii.      Citirea Apostolului şi a Evangheliei
                                                                      ix.      Ritualul spălării pruncului (3 rugăciuni)
                                                                        x.      Ritualul tunderii părului (2 rugăciuni)
                                    xi.  Ectenia întreită şi otpustul

marți, 4 mai 2010

Scopul Sfintei Liturghii

"Savârșirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor în dumnezeiescul Trup si Sânge, iar ca scop sfințirea credinciosilor, care, prin acestea, dobândesc si înlesnesc împlinirea acelui efect și acelui scop, sunt
rugăciunile, cântarile, citirile din Sfânta Scriptura și, în general, toate cele ce se savârșesc și se rostesc, cu Sfânta rânduiala, înainte și dupa sfințirea darurilor. Este adevarat ca Dumnezeu ne dă în dar toate cele sfinte, fără ca noi să-i dăm nimic în schimb; totuși, El ne cere neapărat să ne facem vrednici de a le primi și a le păstra, căci nu face parte de sfințire decât celor ce s-au pregătit în felul acesta. Așa se cuvine să primim botezul și ungerea cu sfântul mir, așa să gustăm din ospățul infricoșatei Cine. Acest lucru l-a arătat Domnul în pilda semănătorului, când a spus: „Ieșit-a semănătorul” nu ca să are țarina, ci ca să „semene”, dându-ne să înțelegem că arătura și toată pregătirea trebuie făcute mai dinainte. Se cuvine deci ca, la primirea Sfintelor Taine, sa ne înfatisam pregatiti si cu vrednicie. De aceea, trebuie să existe și în slujba Sfintei Liturghii mijloace de pregătire în acest scop: sunt rugăciunile, cântarile și tot ce se săvârșește sau se rostește într-însa, după rânduiala sfântă. Acestea ne sfințesc și ne fac în stare, pe de o parte ca să primim cu vrednicie sfințirea, iar pe de alta ca să o putem păstra și să rămânem cu ea.". (Sf. Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieștii Liturghii)

luni, 3 mai 2010

Ce este Sfânta Tradiţie?

"Hristos nu este numai instrumentul Revelaţiei prin care Dumnezeu vorbeşte oamenilor. Întrucât El este Dumnezeu-Om, El este şi subiectul Revelaţiei. Mai mult decât atât: El se dovedeşte a fi şi conţinutul Revelaţiei. Hristos este Cel Care intră în comunicare cu omul, precum şi Cel despre care această comunicare vorbeşte. Principala propovăduire a lui Hristos nu este chemarea la milostenie, la iubire sau la pocăinţă, ci miezul propovăduirii lui Hristos este El Însuşi: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (In. 14,6), "Eu sunt lumina lumii" (In. 8, 12), "Eu sunt pâinea vieţii" (In. 6, 35)
Slujirea lui Hristos nu se reduce la spusele Lui. Slujirea lui Hristos  nu este identică cu învăţătura Lui. El nu este numai prooroc. El mai este şi Preot. Slujirea unui prooroc poate fi cuprinsă în totalitate în cărţi. Slujirea Preotului înseamnă lucrare, nu numai cuvinte.Tocmai în aceasta constă problema Tradiţiei şi Scripturii. Scriptura este întipărire clară a cuvintelor lui Hristos. Însă, dacă slujirea lui Hristos nu este identică cuvintelor Sale, înseamnă că rodul slujirii Sale nu poate fi identic propovăduirii Sale, propovăduire redată în cuvintele consemnate în Evanghelii. Dacă învăţătura Sa nu este decât unul din roadele slujirii Sale, atunci care sunt celelalte roade? Şi cum pot oamenii moşteni aceste roade? Cum se transmite o învăţătură, cum este consemnată aceasta şi păstrată - se înţelege. Dar restul? Ceea ce în slujirea lui Hristos a fost mai presus de cuvinte nu poate fi redat în cuvinte. Înseamnă că trebuie să existe o altă modalitate de coparticipare la slujirea lui Hristos, coparticipare despre care nu ne vorbeşte Scriptura. Aceasta este Tradiţia" (Andrei Kuraev, Moştenirea lui Hristos)

duminică, 2 mai 2010

Nu te mândri cu înţelepciunea

"Nu te mândri cu înţelepciunea. Nici cu a altuia, căci nu este a ta. Nici cu a ta proprie, căci de vreme ce te mândreşti cu ea însemnă că nu o ai în măsura trebuitoare. Nici o lampă de gaz nu arde până ce nu i se pune gaz. Toate lămpile se pot alimenta, dar lampa înţelepciunii niciodată." (Sf. Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine şi rău)