marți, 9 martie 2010

Testamentul celor 40 de mucenici din Sevastia - unul dintre cele mai impresionante şi emoţionante documente din epoca persecuţiilor creştinilor din primele patru secole

"TESTAMENTUL SFINŢILOR ŞI SLĂVIŢILOR PATRUZECI DE MARTIRI AI LUI HRISTOS CARE S-AU SĂVÂRŞIT ÎN SEVASTIA
(9 martie 320)

I
Meletie, Aetius şi Eutihie, întemniţaţii Iui Hristos, sfinţilor episcopi şi preoţi, diaconilor şi mărturisitorilor, şi celorlalţi membri ai Bi­sericii, salutare în Hristos.
1.   După ce, prin harul lui Dumnezeu şi prin rugăciunile comune ale
tuturor, vom săvîrşi lupta care ne aşteaptă, atunci voim ca această do-
rinţă a noastră cu privire la moaştele noastre să vă fie cea mai de seamă.
Dorim ca moaştele noastre să fie strânse de cei din jurul preotului şi tată-
lui nostru Proidius, de fraţii noştri Crispin şi Gordius, împreună cu po-
porul cel rîvnitor, cu Chirii, Marcu şi Sapricius, fiul lui Ammonius, spre
a fi depuse în satul Sărim[1] de lîngă oraşul Zela.
Căci, chiar dacă noi toţi suntem din localităţi diferite, ne-am ales, însă, un singur şi acelaşi loc de odihnă. Deoarece împreună am dat ace­eaşi luptă, ne-am hotărât să avem împreună acelaşi loc de odihnă, în locul spus mai înainte. Acestea, deci, s-au părut Duhului Sfînt şi ne-au plăcut şi nouă.
2.   De aceea, noi cei din jurul lui Aetius şi Eutihie şi a celorlalţi fraţi
al noştri în Hristos, rugăm pe adevăraţii noştri părinţi şi fraţi, să se re-
ţină de la orice întristare şi tulburare, să respecte hotărîrea comunităţii
noastre frăţeşti şi cu grabă să vină în ajutorul dorinţei noastre, pentru
ca, datorită ascultării şi iubirii noastre, să dobândiţi răsplata cea mare
de la Părintele nostru comun.
3.     încă vă rugăm pe toţi, ca din moaştele noastre scoase din cuptor, nimeni sa nu păstreze ceva pentru sine, ci, îngrijind de strângerea lor la un loc, să le dea celor numiţi mai înainte, pentru ca, arătând puterea sârguinţei şi curăţia ostenelilor bunătăţii şi iubirii lor, să dobândească răsplata, aşa precum Măria (Magdalena), oare s-a apropiat de mormîntul lui Hristos, a văzut Înaintea tuturor pe Domnul şi ea, cea dintâi, a primit bucuria, binecuvîntarea şi harul8.

4.     Iar dacă cineva s-ar împotrivi dorinţei noastre, să fie lipsit de răsplata dumnezeiască, fiind răspunzător de toată neascultarea, pierzînd pentru o mică dorinţă ceea ce este drept, încercînd, pe cît ar fi puterea lui, să ne despartă unii de alţii, pe noi cei pe care Sfîntul nostru Mîntuitor ne-a unit în credinţă, prin harul şi pronia Sa.

5.     Iar dacă şi tînărul Evnoicus, prin voinţa lui Dumnezeu Cel iu­bitor de oameni, va ajunge la acelaşi sfîrşit al luptei, el a cerut să aibă acelaşi loc de odihnă ou noi. Dacă, prin harul lui Dumnezeu, va fi păzit nevătămat şi va suferi încă încercări în lume, îl sfătuim să trăiască în libertate, avînd ca pildă martiriul nostru, şi-l îndemnăm să păzească po­runcile lui Hristos, pentru ca în ziua cea mare a învierii să dobîndească împreună cu noi fericirea, pentru că, în lume fiind, a îndurat împreună cu noi aceleaşi necazuri.

6.     Căci iubirea faţă de aproapele priveşte la dreptatea lui Dumnezeu, iar cel ce nu ascultă de fraţi calcă porunca lui Dumnezeu. Căci este scris .- «Cel ce iubeşte nedreptatea urăşte sufletul său» [2].

II.

 1.     Aşadar, vă rog, frate Crispine, să vă depărtaţi de orice poftă şi rătăcire lumească. Căci mărirea lumii este înşelătoare şi neputincioasă, înfloreşte pentru puţin şi îndată se veştejeşte ca iarba grădinii[3], primind sfârşitul mai repede ca începutul. Mergeţi mai degrabă la iubitorul de oameni Dumnezeu, care dăruieşte bogăţie neîmpuţinată celor ce aleargă la El şi dă ca răsplată viaţa veşnică celor ce cred în El.
2.     Timpul acesta este folositor celor ce voiesc să se mântuiască, ofe­rind prilejul potrivit pentru pocăinţă, pentru practicarea adevăratei vie­ţuiri celor ce nu amînă nimic pentru viitor. Căci schimbarea vieţii este neprevăzută. Şi chiar de ai cunoaşte-o, vezi ceea ce este de folos şi arată în modul acesta curăţia credinţei, pentru ca prin aceasta să ştergi urma păcatelor făptuite mai Înainte. «Căci în starea în care te voi găsi, zice Domnul, în aceea te voi şi judeoa» [4].
3.   Sârguiţi-vă, deci, să fiţi fără greşeală în poruncile lui Hristos, ca să scăpaţi de focul cel nestins şi veşnic [5]. Căci glasul cel dumnezeiesc strigă : «Timpul s-a scurtat» [6].
4.   Mai presus de toate, cinstiţi iubirea , căci numai ea singură res­pectă datoria iubirii frăţeşti şi se supune legii lui Dumnezeu. Căci prin fratele cel văzut se cinsteşte Dumnezeu Cel nevăzut[7]. Dacă pe cei născuţi din aceeaşi mamă cuvîntul (îi numeşte) fraţi, tot aşa sînt socotiţi fraţi toţi cei ce iubesc pe Hristos. Într-adevăr, sfîntul nostru Mântuitor şi Dumnezeu a spus că sînt fraţi între ei, nu cei ce sînt părtaşi firii, ci cei uniţi în credinţă, prin vieţuirea lor cea mai bună şi împlinesc voia Tată­lui nostru Care este în ceruri[8].
III.
1.   Salutăm pe venerabilul preot Filip, pe Proclianus şi pe Diogene,
împreună cu sfânta lor Biserică. Salutăm pe venerabilul Proclianus, cel
ce locuieşte în Phydela [9], împreună cu sfînta lui Biserică şi cu ai săi.
Salutăm pe Maximus cu Biserica lui, pe Magnus cu Biserica lui. Salutăm
pe Domnuis şi ai săi, pe Iles, tatăl nostru, pe Valens cu Biserica lui.
Eu, Meletie, salut rudeniile mele, pe Lutanius, Crispus, Gordius cu ai lor, pe Elpidius cu ai săi şi pe Hyperechius cu ai săi.
2.   Salutăm şi pe cei din localitatea Sărim, pe preot împreună cu
ai săi, pe Hesychius cu ai săi; pe Chiriac cu ai săi. Salutăm pe toţi cei
ce locuiesc la Chadouthi
[10], pe fiecare după nume; salutăm şi pe toţi
cei din Charisphon, pe fiecare după nume.
Eu, Aetius, salut rudele mele, pe Marcu şi Aquilina, pe preotul Clau-diu, pe fraţii mei, Marcu şi Triton, pe surorile mele, pe soţia mea, Domna, împreună cu copilul meu.

3.   Eu, Eutihie, salut pe cei ce trăiesc în Xiimara 12, pe mama mea,
Iulia, pe fraţi mei, Chirii, Rufus şi Eutihie, pe sora mea Chirila, pe logod-
nica mea, Basilia, şi pe diaconii Claudiu, Rufin şi Precilus.
Salutăm, de asemenea, pe slujitorii lui Dumnezeu : Sapricius, fiul lui Ammonius, pe Genesius, pe Suzana, împreună cu ai lor.
4.   Vă salutăm, deci, pe toţi, noi cei patruzeci de fraţi întemniţaţi:
Meletie, Aetius, Eutihie, Kyrion, Candidus, Aggias, Gaius, Chudion, He-
raclie, Ioan, Teofil, Sisinnius, Smaragdus, Philoctemon, Gorgonius, Chi-
rii, Severian, Teodul, Nicallus, Flaviu, Xanthius, Valeriu, Hesychius,
Domitian, Domnus, Aelian, Leontie {numit şi Teoctist), Evnoicus, Valens,
Acacius, Alexandru, Vicratius (numit şi Vivian), Priscus, Sacerdon,
Ecdicius, Atanasie, Lisimah, Claudiu, Iles şi Meliton.
Aşadar, noi cei patruzeci de întemniţaţi ai Domnului Iisus Hristos am semnat cu mâna unuia dintre noi, Meletie, şi am întărit toate cele scrise mai înainte şi ele sunt dorinţele noastre ale tuturor.
Ne rugăm cu sufletul şi Duhul cel dumnezeiesc ca noi toţi să dobândim bunătăţile cele veşnice ale lui Dumnezeu şi împărăţia Sa, acum şi în vecii vecilor. Amin." (Actele Martirice p.284 - 288)



[1]Weiissbach, Sărim sau Sarein, e greu de identificat. W. Ruge, Sarein, în A. Pauly—G. Wissowa—W. Kroll, Real-Encyclopădie der klassisohen Altertumswissen-schaft, Zweite Reihe (R—Z), 1-er Haibband, Stuttgart, 1914, col. 2497, socoteşte că este un sat, situat la vest de oraşul Zela (Z'leh), în Armenia ; Franz Outmont, Sarin dans le Testament des martyrs de Sebaste, în «Analecta Bolaradiana», XXVI (1906), lase. 2, p. 241—242.
[2] Ps. 10, 5.
[3] Ps. 40, 6—8.
[4] Acest bine cunoscut agraphon, cuvinte nescrise in Sfînta Scriptură, au fost atribuite lui Iisus Hristos, de exemplu de Sf. Iustin Martirul, în Dialogul cu Iudeul Triton, 47, 5, ed. C. Th. E. Otto, în Corpus Apologetarum christianorum, t. II, pars II, editio 3-a, Jeniae, 1877, p. 160 D; aici sînt citate şi alte izvoare ,p. 161, n. 21. Sf. Ioan Scăirarul, însă, în Scala Paradişi, gradul 7, P.G., LXXXVIII, 813 D, le atribuie profetului Iezechiel, 7, 8; 33, 20. Pentru întreaga discuţie să se vadă : M. R. James, The Apocryphal New Testament. Oxford, 1955, agraphon, 2, p. 35; A. J. Bellinzoni, The Sayings ol Jesus in .the VJriting oi Justin Martyr, Leydens, 1967, p. 131—134; H. Musurillo, The Acts of the Chrystian Martyrs, Oxford, 1972, p. 359, nota 10.
[5] Mt. 25, 41.
[6] I Cor. 7, 29 ; Comip. I Pt. 4, 7.
[7] 7 In. 4, 20.
[8] Mt. 6, 9.
[9] Localitate neidentiificată.
[10] Localitate neidentificată.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Reţineţi: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.