Despre lăcomie

"Odinioară a fost o secetă în Antiohia, însă s-au rugat toţi iubitorului de oameni Dumnezeu şi aşteptau să vie ploaie multă şi atâta a plouat încât s-a umplut şi s-a săturat pământul şi toată lumea mulţumea lui Dumnezeu, ca şi cum iar fi scos de la uşile morţii şi toţi se bucurau şi prăznuiau, iar oarecare bogat umbla prin mijlocul cetăţii întristat şi-l întrebau mulţi care este pricina întristării, iar el mângâindu-se de tirania patimii zice că avea zece mii de măsuri de grâu şi acum cine-l va cumpăra sau ce voi face? Ce zici, omule, îţi păre rău că n-au murit oamenii de foame ca să strângi argintul pierzării? Dar cum n-ai auzit pe Solomon care zice că cel ce scumpeşte grâul este blestemet de toţi oamenii, care se face prieten şi rob diavolului, pentru că se roagă ca să fie foamete ca să-şi vândă pîinea lui şi să strângă argintul vântului." (Sf. Ioan Gură de Aur)