Trezvia atenţiei

"Dar te rog, Părinte, să-mi spui cum pot să dobândesc trezvia atenţiei? Şi răspunse bătrânul: Negrija totală de cele pământeşti şi ocuparea neîntreruptă cu Sfânta Scriptură aduce sufletul la frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu aduce trezvia atenţiei. Atunci sufletul începe să vadă pe dracii care îl războiesc prin gânduri şi începe să se apere. Despre aceasta a zis David: ''Şi a străbătut ochiul meu în vrăjmaşii mei''. Spre această faptă îndemnând şi Petru, corifeul Apostolilor, pe ucenici, le-a zis: ''Fiţi treji, privegheaţi, că potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită; căruia staţi-i împotrivă, vârtoşi în credinţă''. De asemenea Domnul ne spune: ''Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită''. Ecleziastul încă zice: ''Dacă se va urca peste tine duhul stăpânitorului, să nu-ţi părăseşti locul tău''. Iar locul minţii este virtutea, cunoştinţa şi frica lui Dumnezeu. Minunatul Apostol, luptând cu mare trezvie şi vitejie, zice: ''Umblând în trup, nu ne oştim trupeşte. Căci armele cu care luptăm nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu ca să dărâme întăriturile; noi surpăm cugetările şi orice înălţare care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi tot gândul îl robim spre ascultarea lui Hristos; şi gata suntem să pedepsim orice neascultare''. Dacă aşadar vei imita şi tu pe sfinţi şi desfăcându-te de toate vei sluji cu osteneală numai lui Dumnezeu, vei dobândi trezvia atenţiei." (Sf. Maxim Mărturisitorul)

Despre glasul care deşteaptă la rugăciune

"Părintele Aleksie de la Sfântul Erasm trăieşte precum un pustnic. El spune că nimic nu-l tulbură. Câteodată însă, după miezul nopţii, aude un glas chemându-l pe nume: "Aleksa, trezeşte-te şi mergi la biserică!". Atunci se deşteaptă şi merge la biserică. Deseori află candela stinsă şi trebuie să pună untdelemn. De la mulţi oameni am auzit povestiri despre glasuri care deşteaptă şi cheamă la rugăciune. Au fost de asemenea cazuri când un glas a deşteptat pe cineva care avea nevoie să se trezească foarte devreme şi să pornească la drum. Era glasul îngerului său păzitor, care se îngrijea de cel care îi fusese încredinţat." (Sf. Nicolae Velimirovici)

Despre lăcomie

"Odinioară a fost o secetă în Antiohia, însă s-au rugat toţi iubitorului de oameni Dumnezeu şi aşteptau să vie ploaie multă şi atâta a plouat încât s-a umplut şi s-a săturat pământul şi toată lumea mulţumea lui Dumnezeu, ca şi cum iar fi scos de la uşile morţii şi toţi se bucurau şi prăznuiau, iar oarecare bogat umbla prin mijlocul cetăţii întristat şi-l întrebau mulţi care este pricina întristării, iar el mângâindu-se de tirania patimii zice că avea zece mii de măsuri de grâu şi acum cine-l va cumpăra sau ce voi face? Ce zici, omule, îţi păre rău că n-au murit oamenii de foame ca să strângi argintul pierzării? Dar cum n-ai auzit pe Solomon care zice că cel ce scumpeşte grâul este blestemet de toţi oamenii, care se face prieten şi rob diavolului, pentru că se roagă ca să fie foamete ca să-şi vândă pîinea lui şi să strângă argintul vântului." (Sf. Ioan Gură de Aur)

Akedia

"Când sufletul nostru începe să nu mai poftească lucrurile frumoase ale pământului, se furişează de cele mai multe ori în el un gând de trândăvie, care nu-i îngăduie să stea cu plăcere nici în slujba cuvântului şi nu-i lasă nici dorinţa hotărâtă după bunurile viitoare; ba îi înfăţişează şi viaţa aceasta trecătoare ca neavând nici un rost şi fiind cu totul incapabilă de vreo faptă vrednică de-a fi numită virtute; şi însăşi cunoştinţa o dispreţuieşte, ca pe una ce a fost dată şi altor mulţi oameni, sau ca pe una ce nu ne făgăduieşte nimic desăvârşit. De această patimă moleşitoare şi aducătoare de toropeală vom scăpa de ne vom ţine cu tărie cugetul nostru între hotare foarte înguste, căutând numai la pomenirea lui Dumnezeu. Căci numai întorcându-se astfel mintea la căldura ei, va putea să se izbăvească fără durere de acea împrăştiere nesocotită". (Diadoh al Foticeii)

Botezul Domnului Iisus Hristos

Troparul Bobotezei:

În Iordan botezându-Te Tu Doamne, închinarea treimii s-a arãtat; cã glasul Pãrintelui a mãrturisit Tie, Fiu iubit, pre Tine numindu-Te, si Duhul, în chip de porumb, a adeverit întãrirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arãtat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slavã Tie.

Despre Botez:

"Botezul este şi mormânt şi înviere. Căci „se îngroapă omul vechi dimpreună cu păcatul şi învie cel nou, înnoit după chipul Celui Ce l-a zidit” (Col 3, 10). Ne dezbrăcăm şi ne îmbrăcăm. Dezbrăcăm vechea haină, cea întinată de mulţimea păcatelor, îmbrăcăm pe cea nouă, curăţită de orice pată. Ce spun?! Îl îmbrăcăm pe Însuşi Hristos! Căci zice: „câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Gal 3, 37)." (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Despre botez

"Domnul a spus după înviere Apostolilor: ''Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate cânte v-am poruncit vouă''. Prin urmare tot omul, care s-a botezat în numele Treimii Dumnezeieşti şi de viaţă făcătoare, trebuie să ţină toate câte a poruncit Domnul. Din această pricină Domnul a împreunat păzirea tuturor poruncilor cu dreapta credinţă, ştiind că nu e cu putinţă să-i aducă omului mântuirea numai una dintre ele, despărţită de celelalte. De aceea şi David, având credinţa cea dreaptă, a zic către Dumnezeu: ''Spre toate poruncile Tale m-am îndreptat; toată calea cea nedreaptă am urât-o''. Căci toate poruncile Domnului ni s-au dăruit nouă împotriva a toată calea cea nedreaptă. De vom nesocoti aşadar fie şi numai una, ni se va deschide îndată calea păcatului, opusă ei." (Sf. Maxim Mărturisitorul)